Web Site in lucru!

Fragment din „Calea transformării”: Chemare, vocaţie, risc

Publicat pe: 28-10-2016 de admin

Calea transformarii„Psihanalistul francez Étienne Perrot și-a schimbat radical viața după întâlnirea cu Jung. Psihologie și alchimie a fost o carte, pentru el, revelatoare: „Am rămas interzis. Niciodată o descriere psihologică n-a avut un ecou atât de puternic asupra mea“. Cartea funcționa ca o oglindă a propriilor sale preocupări, recunoștea în ea elemente esențiale ale propriului său drum de viață și ale orientării către alchimie. Afinitatea cu Jung se amplifică însă după lectura Amintirilor. Rezonanța dintre două biografii confruntate cu provocări asemănătoare, dintre care cea mai semnificativă este dedicarea întregii vieți pentru împlinirea operei alchimice, face ca Jung să devină inspiratorul marii opere de transformare interioară la care este provocat Étienne. Iată motivul principal pentru care el va traduce în franceză cele mai importante lucrări jungiene, cum este, de exemplu, opera de maturitate Mysterium coniunctionis, și va prezenta publicului francez viziunea hibridă psihologic-alchimică a celui căruia i se datorează marele reviriment al alchimiei în modernitate, dedicându-i această carte – Calea transformării după C.G. Jung și alchimie –, pe care Editura Nemira o prezintă în premieră publicului românesc interesat de psihologia analitică. Documentul reprezintă, pot să spun, adeziunea la marea familie spirituală jungiană și asumarea misiunii de transmitere a zestrei culturale impresionante pe care ne-au lăsat-o Jung și cei apropiați lui. Pasul următor a fost înființarea editurii La Fontaine de Pierre, al cărei proiect și a cărei coerență editorială m-au încântat atunci când am întâlnit, alături de cărți ale lui Jung ori de interviuri cu Jung, lucrări fascinante ale lui Marie-Louise von Franz sau ale Barbarei Hannah și ale altor apropiați ai Școlii de la Zurich – autoare și autori deja publicați sau care vor apărea în curând în biblioteca Philemon. Vreau să mai spun că apartenența la familia jungiană este consfi nțită și de căsătoria cu partenera lui alchimică, Francine, elevă și foarte apropiată prietenă a lui Marie-Louise von Franz. Étienne a devenit astfel foarte apreciat în grupul de la Zürich și a primit multe invitații de a susține prelegeri despre alchimie, misticism și chestiunea transformării.

Activitatea lui nu s-a mărginit la mediul academic și de specialitate, ci s-a îndreptat și spre familiarizarea publicului larg cu teme importante ale psihologiei jungiene, din zona alchimiei, misticismului și vastului domeniu al arhetipurilor inconștientului colectiv. Este foarte cunoscută și a înregistrat un succes extraordinar emisiunea de radio de la începutul anilor ’90 dedicată interpretării viselor, după care s-a realizat volumul Visele și viața, apărut în primăvara acestui an. Țin să reamintesc publicului nostru și prima apariție a lui Étienne Perrot în Colecția Philemon, cu lucrarea De la Dumnezeu la zei, o autobiografiere spirituală de excepție, o dezvăluire a unui proces interior de mare profunzime și risc, care reprezintă cartea lui roșie. În acest document cultural iluminat, afirmă: „Tot ce am, am de la Jung care mi-a fost ca un tată“. Figura paternă a lui Jung l-a însoțit ani de-a rândul, protectoare, inspiratoare, până în momentul în care Étienne a fost pregătit să continue munca tatălui, pentru că, aidoma acestuia, devenise el însuși.

Pe calea individuării lui Etienne, Jung a fost tot timpul prezent, după cum putem constata în toate cărțile lui. Iată ce spune la un moment dat: „Jung m-a salvat de unicitate și de stranietate, deci de nebunie, inserându-mă într-o comunitate istorică… Am simțit acolo (în textul lui Jung consacrat misterelor florii de aur) o înrudire cu care puteam face legătura“. Trebuie să menționez că nu a fost o relație lipsită de ambiguități, pentru că filiația interioară pe care o resimțea față de tatăl spiritual a fost, așa cum
era de așteptat, profund tulburătoare. Ceea ce e important însă, într-un parcurs complicat, periculos și obscur, este că după 7 ani de criză – un ciclu psihic complet de transformare – s-au risipit toate îndoielile față de „anvergura și imensitatea“ căii propuse de Jung, care nu este propriu–zis calea lui Jung, ci, de fi ecare dată, a celui care îndrăznește să calce pe ea: „Calea îmi este autohtonă, originală și completă“.

Care este esența acestei căi?

O să mă exprim, poate, destul de abrupt pentru cineva nefamiliarizat cu lecturile pe care le propunem noi în Colecția Philemon: este vorba despre ceea ce alchimiștii denumesc „moartea mistică“. Iată cum descrie, în câteva cuvinte, Étienne, moartea lui mistică: „M-am aruncat în inconștient și în fundul abisului în care m-am trezit, am intuit aceasta: Vechea lume a murit și eu odată cu ea. Nu mai există decât o singură soluție: resurecția, adică trecerea la viața divină“. Moartea mistică presupune trecerea prin foc, transformarea în torță vie a candidatului care se vrea eliberat, devorarea de către fl ăcările incendiului interior. Dacă se pierde credința în sensul acestui proces, el eșuează, dar dacă alegerea de a te transforma rezistă, candidatul acestei mari inițieri va primi anunțul vindecării (al autorealizării, al totalității), ca pe o bună vestire.

Foarte interesant se conturează în cărțile lui Étienne filiația spirituală și privilegiile accesului la o cale deja urmată de o familie spirituală înaintea ta. Jung a fost inițiat de Philemon (gnosticul antichității) și integrat astfel în „lanțul de aur al lui Hermes“, dar nu mai este necesar ca fi ecare candidat la inițiere să coboare în timpurile străvechi sau să purceadă în terenuri exotice și îndepărtate, pentru că, știind care este calea, nu mai trebuie să caute decât în el însuși: „Totul e aici. Totul care se dăruie și nu ne cere, decât să ne deschidem dimensiunii sale spre a-l primi și, prin sărutul său, să ne transformăm și să gustăm pacea și libertatea cele inalienabile. Pentru asta nu ne pretinde decât să ne dăruim lui cu totalitatea fi inței noastre.“ Moartea mistică și resurecția despre care vorbește Étienne presupune și elaborarea corpului mistic al inițiatului, ceea ce înseamnă că inițiatul devine corpul mistic al lui Dumnezeu printre noi. Așa se naște omul-Dumnezeu: „Dumnezeu pe Dumnezeu îl slăvește, atestându-și prezența printre noi, preschimbându-ne valea plângerii în pământ al resurecției“.

Am putea să ne întrebăm la ce folosește să trecem prin moarte cât suntem încă în viață, mai ales în timpul nostru cutural în care oamenii tânjesc după fericire – ce-o mai fi și asta? – și sunt învățați să „gândească pozitiv“. Gândirea pozitivă întărește iluzia și egourile, ea n-are nimic de-a face cu misterul, or inițierea alchimică ne face să pătrundem chiar în sămânța misterului, să ne dăruim total misterului, să ne asumăm desființarea egourilor, pentru a reuși comuniunea cu divinul. În viața lui Etienne, Jung a fost spiritul transpersonal, divin și integrator, creatorul unității. El este recunoscut ca omul-zeu care a avut profunda năzuință și a știut cum să-și transforme viața pentru a o face divină și nesfârșită. Mărturia emoționantă că Jung a fost chipul lui Dumnezeu în anii de singurătate întunecată este una de iubire profundă față de oaspetele obișnuit al nopților eroului. Spun erou, pentru că Étienne a intrat în mitul eroului, așa cum se întâmplă cu fiecare candidat la inițiere, cu fi ecare călător pe drumul individuării. Și, aidoma lui Jung, care nu a fost singur în anii dedicați explorării imaginilor interioare – îl călăuzea Philemon –, nici Étienne nu a fost singur: Jung a fost „un oaspete obișnuit“ al viselor lui.

Cum a ajuns Jung pentru Étienne un om-zeu, adorat și admirat?”

Lavinia Bârlogeanu



Tags: , ,


Lasă un comentariu