Web Site in lucru!

Iov, Blake, Jung

Publicat pe: 25-05-2016 de admin

edward-f-edinger-intalnire-cu-sine-c1-3Vă prezentăm o nouă recenzie la volumul Întâlnire cu Sinele, de Edward F. Edinger, scrisă de Bogdan Mandache.

Cartea lui Iov nu este numai tulburătoarea povestire a dramei lui Iov, este o carte care aparține patrimoniului spiritual al umanității, abordînd frontal probleme majore pentru care înțelepciunea tradițională nu oferă decît răspunsuri parțiale sau insuficiente: misterul răului și al suferinței, întîlnirea cu Dumnezeu, eșecul oricărei reușite umane, raportul fidelității omului cu justiția divină, sensul vieții integrat în perspectiva morții. William Blake a fost un strălucit gravor, poet și vizionar romantic. Puțin apreciat ca poet în timpul vieții, astăzi opera poetică a lui Blake este văzută ca definitorie pentru epoca romantică și este suficient să amintim volumele Milton, Ierusalim, Vala sau cei patru Zoa sau Cîntece Ale Inocenței și Ale Experienței. Sub îndrumarea mesagerilor din Rai, William Blake scria:

“Să vezi Lumea în grăuntele minuscul de nisip
Și-ntregul Paradis locuind o floare,
Strînge-n palma mîinii Infinitul fără chip
Și Eternitatea în ora trecătoare.”

Opera sa de grafician este la fel de tulburătoare și stau mărturie ilustrațiile la Cîntece Ale Inocenței și Ale Experienței, la Divina Comedie, la Iersusalim, la Milton sau la Cartea lui Iov. Carl Gustav Jung este una dintre personalitățile care au marcat veacul al XX-lea, cărțile sale continuînd să exercite o atracție pe care doar geniile o pot imprima scrierilor și concepțiilor lor, autor al unei opere impresionante din care în rîndurile ce urmează vom reține scrierea Răspuns lui Iov. Așadar Iov, Blake și Jung orchestrați cu măiestrie de Edward F. Edinger, analist jungian american, cunoscut cititorilor români pentru cartea Ego și arhetip. Revine acum cu o nouă carte Întâlnire cu Sinele. Un comentariu jungian la Ilustrații la Cartea lui Iov de William Blake, București, Editura Nemira, traducere din limba engleză Emanuela Jalbă-Șoimaru, colecția “Philemon”, coordonator Lavinia Bârlogeanu, 2016, 80 p. Edward F. Edinger prezintă succint cele 21 de gravuri publicate de William Blake în 1825, gravuri care ilustrează spectaculos Cartea lui Iov, care, după afirmația lui Jung “joacă doar rolul de paradigmă pentru modul unei trăiri religioase care are o importanță cu totul deosebită pentru vremea noastră. Astfel de experiențe îl copleșesc pe om venind atît din interior, cît și din afară, și e fără rost a le răstălmăci rațional și a le atenua astfel apotropaic.”

După ce Edinger face cîteva cuvenite precizări terminologice, altminteri necesare (Sine desemnează centrul transpersonal și totalitatea psihicului uman, personalitatea obiectivă, în vreme ce ego-ul este personalitatea subiectivă). Fără înțelegerea profunzimii termenilor, implicit a stărilor psihice, lectura textului jungian despre suferința lui Iov devine un exercitiu steril. “În Răspuns lui Iov, C.G. Jung a făcut din povestea lui Iov un element esențial pentru psihicul omului modern”, notează Edinger în introducere; el își pregătește cititorul pentru un exercițiu deloc facil, amintind distincția pe care o făcea Jung între creația psihologică și cea vizionară care, după spusele lui Jung, “este o experiență primordială, care depășește puterea de înțelegere a omului și căreia el nu-i prea poate rezista, dată fiind slăbiciunea sa.” Printre creațiile vizionare Jung amintește gravurile și poezia lui Blake.

Gravurile lui Blake redau în 21 de tablouri textul biblic, căutînd prin expresivitatea plastică să surprindă suferința lui Iov; fiecare gravură conține versetele care sînt ilustrate. Prima gravură înfățișează un Iov în bunăstare și mulțumire, înconjurat de familie, adunați sub pomul vieții. “Întreaga gravură cu Iov și familia e încadrată de norul de fum care se ridică de pe altar, ca și cum Iov însuși ar fi victima sacrificată. Pe altar sînt gravate cuvintele «Litera ucide, iar Duhul dă viață», ceea ce semnifică faptul că tocmai cuvîntul și încrederea lui Iov în el urmează a fi sacrificate”, scrie Edinger. Următoarele trei gravuri exprimă dramatismul încercărilor la care este supus Iov, cel care este supus încercării supreme, cea a trecerii de la starea de mulțumire la tristețe și disperare: fii și fiicele lui Iov mor sub ruinele casei prăbușite peste ei de un vînt stîrnit dinspre pustiu; nenorocirea se abate și asupra turmelor sale, Iov fiind “cel mai de seamă dintre toți răsăritenii”, Iov, “lovit cu lepră, din tălpile picioarelor pînă în creștetul capului”, este lăsat în seama Satanei: “Și Domnul a zis către Satan: «Îl dau în puterea ta! Numai nu te atinge de viața lui»”.  “De ce n-am murit cînd eram în sînul mamei mele?”, este întrebarea fundamentală pe care Iov o pune singurului care ar putea să-i răspundă. Urmează alte întrebări, expresie a nedumeririi lui Iov pentru mînia lui Dumnezeu, sînt întrebările unui credincios confruntat cu enigma destinului său; Iov nu comite vreo impietate, “n-a păcătuit de loc cu buzele sale”, deși lamentațiile și întrebările sale sînt cele mai îndrăznețe din întreaga Biblie. Iov neliniștește și fascinează prin întrebările sale, căci nimeni nu are curaj să pună astfel de întrebări, iar cînd vin “mîngîietorii”, Elifaz, Bildad și Țofar, toți copleșiți de durere stau pe pămînt șapte zile și șapte nopți. După aceea Iov a început să vorbească blestemînd ziua în care s-a născut, evocînd experiența suferinței. Fidelitatea lui Iov fusese cea a unui om fericit, prosper și respectat. Fericirea și prosperitatea le-a pierdut, i-a rămas credința, iar cînd a pierdut dimensiunile măsurabile ale lumii sale și a redevenit gol și vulnerabil, lui Iov îi este încercată credința: “Iov se lasă acum copleșit de nigredo, noaptea întunecată a sufletului. Intră într-o stare de întunecime și disperare suicidară. Întrebările fundamentale au fost deja rostite, iar ce a mai rămas din dramă nu face decît să vină cu răspunsurile corespunzătoare, transpuse într-o imagistică simbolică”, scrie Edinger.

Citiţi restul recenziei pe esoterica.ro.



Tags:


Lasă un comentariu