Web Site in lucru!

Orice vis este alchimic

Publicat pe: 25-05-2016 de admin

etienne-perrot---visele-si-viata-lat-1024pxVă prezentăm o nouă recenzie la volumul Visele şi viaţa, de Étienne Perrot, scrisă de Bogdan Mandache.

Visul este o experienţă umană universală, o experienţă de viaţă care are un înţeles emoţional pentru cei care ştiu să vadă în vise altceva decît senzaţionalul. Jung spunea că visele sînt natură pură şi „ne prezintă adevărul neîmpodobit, natural şi de aceea sunt potrivite, mai mult ca orice altceva, să ne redea o atitudine care este în acord cu natura noastră umană de bază atunci cînd conştiinţa noastră s-a îndepărtat prea mult de fundamentele sale şi a intrat într-un impas.” În anii ’80 ai secolului trecut a apărut traducerea românească a celebrei cărţi a lui Sigmund Freud, Interpretarea viselor; mai aproape de noi, în 2014, Analiza viselor, a lui C.G. Jung. Alături de acestea au fost traduse mai multe lucrări semnate de Aniela Jaffé (Apariţii. Fantasme, vise şi mituri), Marie-Louise von Franz (Visele şi moartea), James Hall (Interpretarea jungiană a viselor), Robert Moss (Visul activ). De curînd acestora li s-a adăugat o nouă încercare de a interpreta visele: Étienne Perrot, Visele şi viaţa, Bucureşti, Editura Nemira, colecţia „Philemon”, colecţie coordonată de Lavinia Bârlogeanu, traducere din limba franceză Sanda Roşescu, 2015, 296 p. Étienne Perrot nu este un autor necunoscut publicului din România, în aceeaşi colecţie apărînd anul trecut cartea De la Dumnezeu la zei. Un drum al împlinirii; acea primă întîlnire a cititorului român cu Étienne Perrot dezvăluia profilul unui căutător, al unui spirit neobosit care făcea şi refăcea paşi pe calea către interioritate; cartea lui Étienne Perrot este jurnalul unei călătorii interioare, jurnalul căutării căii care să-l redea Sinelui, este o incantaţie a bucuriei regăsirii Luminii.

Visele şi viaţa este o carte în care Étienne Perrot răspunde întrebărilor unor ascultători ai postului de radio France-Inter, dialogînd cu Henri Gougaud şi Jacques Pradel. În carte este redat conţinutul a 30 de emisiuni; întîmplător, în cartea lui Jung, Analiza viselor, sînt analizate 30 de vise. Încercînd să descifreze visele pe care ascultătorii i le încredinţau, Étienne Perrot scotea visul din cabinete şi congresele savanţilor, reaşezîndu-l acolo unde-i este locul: în viaţa indivizilor, „înscriindu-ne la şcoala visului însuşi, am arătat că el este muzică şi nu dizertaţie”, amintînd întrucîtva de una din vorbele lui C.G. Jung rostite în preajma morţii: „Nimeni nu mă înţelege, doar un poet ar putea începe să mă înţeleagă.” Deşi dialogul nu se desfăşoară firesc, faţă către faţă, postura de tălmaci al unor vise relatate de ascultători, invitaţia de a descifra forţele obscure, misterioase ascunse în faldurile visului, i-a creat uşoare nelinişti lui Étienne Perrot, care îşi intitulează secţiunea care este miezul cărţii, „Dialogul aventuros”. Sigur, poate părea aventuros să propui o interpretare în cheie alchimică a viselor, dar Étienne Perrot este un jungian de după întîlnirea psihiatrului elveţian cu alchimia, în jurul anului 1930, cînd Jung citeşte traducerea germană, făcută de prietenul său Richard Wilhelm, a tratatului chinez I Ching.

Étienne Perrot este invitat să dea sens unei poveşti care conţine un vis, o poveste despre un om foarte sărac, Kaduan, care avea şapte fete pe care cu greu reuşea să le hrănească; Kaduan are o viziune în care este îndemnat să meargă să le caute fetelor cîte un mire, spunîndu-i-se că „zestrea lor va fi sîngele roşu din corpul tău”. Văzînd în jurul său numai sărăcie şi zdrenţe în loc de haine, Kaduan îşi înfipse cuţitul în mîna dreaptă, sîngele de pe corp transformîndu-se într-o mantie de mătase, iar sîngele scurs pe jos în păsări de curte şi bivoli, într-o grădină şi o frumoasă casă; fetele erau înveşmîntate în rochii scumpe. Interpretarea lui Étienne Perrot este fără echivoc: „Povestea prezintă evoluţia interioară a unui om şi transformarea, împlinirea lui, respectiv procesul pe care noi îl numim «alchimic». Bărbatul poartă în el imaginea unei femei lăuntrice pe care Jung o numeşte anima. (…) Cum se va produce transformarea unui ţăran sărac într-un om bogat, capabil să dea fiicelor lui o zestre? Ei bine, prin consimţirea sacrificării eului său de bărbat, reprezentat aici de mâna dreaptă, simbol al forţei, al eficacităţii şi deci al virilităţii.” Perrot vede în căsătoria celor şapte fete, şapte aspecte ale animei tatălui, formarea totalităţii „fiinţa împlinită, ceea ce reprezintă ţelul evoluţiei umane, piatra filozofală, omul total despre care vorbesc alchimiştii, reprezintă ceea ce Jung numeşte Sinele, care este opus eului.”

Citiţi restul recenziei pe esoterica.ro.



Tags:


Lasă un comentariu