Web Site in lucru!

UN ONIRONAUT DE EXCEPŢIE – Studiu introductiv

Publicat pe: 13-10-2014 de admin

Robert Moss - Visul activRobert Moss, autor de origine australiană care trăiește în prezent în SUA, a profesat în învăţământul universitar, în domeniul istoriei, dar a fost, de asemenea, jurnalist și scriitor. În ultimii douăzeci de ani și-a consacrat viaţa cercetării activităţii atât de speciale și de misterioase care este visul, încercând să înţeleagă ce relevanţă au și cum pot fi integrate visele în viaţa noastră, cum pot contribui ele la sporirea conștienţei. Știm, desigur, că pentru Jung sensul visului este acela de a provoca extinderea cercului conștiinţei visătorului. Iată și raţiunea includerii acestei cărţi în Colecţia Philemon a Editurii Nemira.

 

Aș adăuga că nici munca antropologului – practicată odinioară de Jung însuși – nu i-a rămas străină lui Robert Moss: el a făcut cercetare de teren pentru a cunoaște triburile amerindiene din America de Nord, cele cinci populaţii care formează „Liga Păcii și Puterii” sau „Liga Iroquois”. Aceste populaţii „visătoare” l-au inspirat mult pe Moss, care le-a și dedicat o carte lor și visului șamanic pe care-l practică. Pe lângă scris, Robert Moss organizează și participă la stagii de formare prin care îi iniţiază pe cei interesaţi în fi losofi a și practica visului activ. Chestiunea individuală, dar și colectivă a uzajului viselor în scopul trăirii unei vieţi din ce în ce mai conștiente alcătuiește și cadrul unor emisiuni de radio și televiziune al căror animator este Moss în SUA, dar nu numai. Aș putea spune că Robert Moss este unul dintre exploratorii exemplari ai lumii viselor în actualitate și, în același timp, un om generos, dispus să împărtășească semenilor ceea ce descoperă în mirifi cul univers oniric de care se interesează nu atât din raţiuni vizând interpretarea, ci, mai ales, pentru a înţelege la ce dimensiuni ale conștiinţei acţionează visul ca un semnifi cativ revelator. Menirea visului este, după Moss, redescoperirea adevăratei noastre naturi de fi inţe spirituale și dezvăluirea esenţei divine a sufl etului. Este ceva ce, desigur, Robert Moss a cunoscut în existenţa lui marcată de trei experienţe în apropierea morţii. Nu întâmplător unul dintre subiectele atelierelor pe care le animă cu regularitate la Montpellier se intitulează Fă din moarte aliatul tău! Toate stagiile de formare din Franţa se derulează cu sprijinul și cu susţinerea unor analiști jungieni pasionaţi de problema inconștientului și a simbolisticii viselor, care susţin că Moss propune o viziune complementară celei fundamentate de Jung atunci când punea bazele psihologiei analitice. De fapt, toate cărţile și formările pe care le susţine Robert Moss sunt, pentru a mă exprima în termeni jun gieni, modele de individuare, sugestii pentru un parcurs personal autentic al vieţii și căi de realizare a realităţii psihologice unice a fi ecăruia dintre noi.

 

Cartea lui Robert Moss, Visul activ, realizează o sinteză originală între cele mai relevante puncte de vedere contemporane asupra visului și viziunea șamanică tradiţională, de aceea o consider, în ciuda unor diferenţe și a complementarităţii despre care vorbeam mai înainte, foarte apropiată de viziunea jungiană. Faptul se poate explica prin aceea că metoda jungiană de analiză a viselor are ea însăși o ancorare în tradiţia șamanică – de sigur, pe lângă alte fi loane culturale străvechi –, dar și prin afi nităţile necondiţionate ale autorului cu gândirea lui Jung. Nu este deci de mirare că citările cele mai frecvente ale lui Robert Moss sunt din lucrările lui Jung, din memoriile acestuia și, bineînţeles, din Cartea roșie.

 

Am putea să-l considerăm pe Robert Moss un jungian? În ceea ce mă privește prefer o înţelegere extinsă a termenului, desemnând totalitatea scrierilor ce se încadrează în fi lonul jungian elaborate de specialiști din domenii diferite, care încearcă să exploreze temele jungiene clasice și să ducă mai departe munca lui Jung. Spun acest lucru deoarece există și opinia că jungienii sunt neapărat psihoterapeuţii de această orientare, or, această perspectivă este nu doar îngustă, ci și păguboasă prin caracterul ei restrictiv, prin agresivitate și lipsă de adecvare culturală. Dacă ne uităm la piesajul scrierilor despre Jung și opera lui – mai ales după apariţia Cărţii roșii – observăm că cele mai multe contribuţii provin din specializări universitare, altele decât psihologie, ceea ce ar trebui să dea mult de gândit și să someze psihologia la o reconsiderare a statutului ei academic.

 

Robert MossCare este elementul ce leagă cel mai profund scrierile lui Robert Moss de Jung? Aș spune că cei doi autori încearcă să ne convingă, fi ecare cu mijloacele proprii, că visul nu este nici pe departe pasiv. Dimpotrivă, este o stare a psihicului foarte activă, produsă cu scopul de a echilibra și de a corecta starea conștientă, de a extinde, de fapt, conștienţa noastră. Ceea ce numește Robert Moss vis activ are însă o legătură și cu metoda imaginaţiei active din care face Jung, alături de interpretarea viselor, un punct esenţial al practicii lui terapeutice. Cei care au scris până acum despre visul activ – mă refer mai ales la cronicile apărute în Franţa – relevă legătura lui cu practicile yoga. Cred însă că visul activ al lui Moss se apropie mai mult de meditaţia alchimică ce stă la originea imaginaţiei active jungiene. La un moment dat devine chiar problematică distincţia dintre visul activ și imaginaţia activă, iar cititorii jungieni ai acestei cărţi cred că îmi vor da dreptate.

 

Jung ne-a reamintit în mod repetat că trăim și atunci când sufl etul nostru se trezește, adică, în timpul visului. Acestui mod de a trăi se dedică interpretarea viselor și lucrul în diverse maniere cu ceea ce se revarsă din străfundurile fi inţei în stare onirică. Jungienii ne previn ori de câte ori au ocazia că visul – cel mai adesea – este relevant aici și acum, în acest moment al vieţii noastre, prin urmare, trebuie să-i înţelegem mesajul și, eventual, cerinţele, pentru a trăi deplin. Și Robert Moss ne avertizează că visul este un apel la a acţiona. De aceea, ne propune o serie de modalităţi de a lucra cu visul și de a intra astfel în contact cu sufl etul, mulţumindu-i cu recunoștinţă pentru darul pe care ni-l face, ridicând la lumina conștiinţei ceea ce se zbate în adâncurile fi inţei noastre și ale umanităţii. Trebuie, prin urmare, să aducem onoruri sufl etului ce ne face darul visului și ne conectează la comoara ascunsă în inconștient. În caz contrar, ne putem aștepta la retragerea energiei și a vitalităţii pe care inconștientul le insufl ă vieţii noastre. Este, mi se pare, mesajul cel mai clar al lui Robert Moss pentru cititorii lui.

 

Extinderea cercului conștiinţei prin integrarea substanţei și a valorii vi sului modifi că în sens profund personalitatea și o face cocreatoare a propriului destin. A da curs impulsurilor sufl etului – indiferent ce înseamnă acest lucru în fi ecare caz în parte – presupune, în gândirea lui Moss, lucrul activ cu visul, prin intuiţie, inventivitate, conștientizarea prezenţei spiritului. În viziunea lui Moss, visul nu ne conduce cu gândul spre somn, așa cum ne-am putea aștepta în mod obișnuit, ci spre trezire, trezirea spre o realitate mai vastă decât înregistrează în mod obișnuit eul vigil în activitatea lui. Menţinând contactul constant cu lumea de dincolo de lume, ne previne Moss în cea mai pură manieră jungiană, încorporăm ceea ce sufl etul știe deja, respectiv, cine suntem, care este menirea vieţii noastre și cum trebuie să ne pregătim pentru trecerea dincolo, cu alte cuvinte, pentru „adevărata noastră mare istorie”. Robert Moss consideră visul activ o disciplină în sine pe cale de a se construi, exact așa cum se întâmplă cu orice știinţă experimentală.

 

Ambiţia autorului de a face un sistem din ceea ce numește vis activ este departe de a fi modestă, dar, oare, nu aceasta este calea împlinirii? Sistemul visului activ vizează, pe lângă ceea ce e previzibil, și anume căutarea și des cifrarea simbolurilor din vis și utilizarea energiei lor în viaţa cotidiană, realizarea intenţiei de a visa lucid, de a raţiona clar în stare onirică, de a ne da seama atunci când visăm că suntem în vis și de a rămâne lucizi pe tot parcursul experienţei onirice, învăţând, dobândind cunoștinţe despre noi înșine. În legătură cu luciditatea dobândită în stare onirică, Moss ţine să precizeze că ea servește realizării dezideratului vieţii conștiente și recuperării „copilului interior”, arhetip pe care Jung îl numea Sine. În niciun caz – și Moss este cate goric în această privinţă – lucrul cu visele nu se poate subordona împlinirii scopurilor unui ego exacerbat. Iată că marea și splendida exigenţă majoră a sistemului jungian – de natură etică – o regăsim și în discursul lui Robert Moss care, aidoma lui Jung, insistă asupra faptului că fi losofi a visului activ se situează la distanţă de orice tendinţă de a controla sau manipula inconștientul. Cunoscătorii operei lui Jung știu cât de importantă era pentru el, și pentru apropiaţii care i-au continuat munca, distincţia dintre atitudinea religioasă și atitudinea magică faţă de inconștient. La rândul lui, Moss scrie explicit că este total greșit, din punct de vedere etic, ca ego-ul să încerce să utilizeze resurse magice din inconștient pentru scopurile lui egoiste. Acest „fanatic al controlului” – cum îi spune Moss ego-ului, atrăgând în acest fel atenţia asu pra pericolului infl aţiei – trebuie să se supună reglajului realizat de centrul fi inţei noastre psihice, Sinele, pentru că este „incomensurabil mai înţelept și mai profund decât el”. Or, aceasta înseamnă a adopta o poziţie religioasă faţă de inconștientul pe care trebuie să-l ridicăm la lumina conștienţei, să-l înţelegem și să-i respectăm cerinţele în viaţa noastră, nicidecum să fi m tentaţi să-l manipulăm. Trebuie să ne reamintim cât de categorică era cerinţa jungiană de a nu recurge la imaginaţia activă dacă nu suntem siguri că pu tem conta pe simţul etic al practicantului, pentru a evita tendinţa de a interveni în derularea lucrurilor și în manipularea fi gurilor constelate ale incon știentului după bunul plac. Evident, practica visului activ trebuie să respecte la rândul ei această exigenţă. Nu e de mirare că Robert Moss insistă, la rândul lui, asupra funcţiunii simţului etic al adepţilor visului activ.

 

Suntem deci în plină paradigmă jungiană, luând în considerare argumentele formulate până acum și lucrurile nu se opresc aici. „Doctul profesor elveţian” Jung l-a impresionat pe Moss cu discursurile consacrate evenimentelor sinconistice. Știm cu toţii – dar preferăm să uităm sau să ignorăm – că există în inconștient o cunoaștere apriorică, anumite elemente care preexistă lucrurilor și evenimentelor, că ceva ce se întâmplă într-un spaţiu și într-un timp îndepărtate de noi, ajunge să stimuleze apariţia în psihic a unei imagini corespunzătoare. Aceste coincidenţe pline de sens vorbesc de la sine și ne arată că lumea interioară și cea exterioară nu sunt separate, așa cum ne obișnuiește să credem societatea în care trăim și școala raţionalistă care domină încă timpul nostru cultural. Până și Dumnezeu este în această lume de domeniul exteriorului, dacă ne gân dim la intenţia reprezentanţilor celor mai de seamă fundamentalisme religioase de a-l monopoliza și de a-l instituţionaliza. Sincronicităţile sunt însă marii dușmani ai rupturii exteriorului de interior pentru că, așa cum spune Moss, deschid „porţile secrete” ale lumilor și uneori le distrug, punând capăt sciziunii. Importanţa sincronicităţilor ţine de faptul că ne arată cum se desfășoară viaţa noastră prin intervenţia „jucătorilor” de după cortina dintre lumi, care, uneori, fac câte un pas în faţă și performează la scenă deschisă.

 

Jung spunea că sincronicitatea se defi nește prin doi factori: 1. O imagine inconștientă apare direct (literal) sau indirect (simbolizat sau sugerat) în conștiinţă sub formă de vis, de idee subită sau de presimţire; 2. Cu acest conţinut coincide o stare obiectivă de fapt (Jung, „Opere Complete“, vol. 8, Dinamica inconștientului, p. 513). Ne minunăm în faţa acestor evenimente sincronistice, crede Jung. Robert Moss scrie cum inexplicabilele raporturi acauzale dintre fapte interioare și exterioare ne dau fi ori și ne zburlesc părul pe cap de fi ecare dată când se produc. Imitând modul de a pronunţa al unei participante la cursurile sale, Moss numește aceste evenimente SincronOcităţi și îi sfătuiește pe cursanţi să și le reprezinte ca pe un pui de rinocer blând și dulce care pătrunde de dincolo de graniţele lumii și sforăie deasupra ei. Imaginea simbolică pe care ne-o propune Moss trimite la ideea lui Jung despre rolul afectului în apariţia evenimentelor sincronistice: cu cât afectul este mai mare, cu atât excesul din cuprinsul lui va pro voca o legare magică a lucrurilor în sensul și în acord cu calitatea emoţiei pe care o cuprinde. Uriașul afect este nimeni altul decât imensul pui de rinocer pe care îl vizualizează Robert Moss. Orice constelare de acest tip este văzută de Moss ca o întrebare pe care lumea ne-o adresează în mod direct și la care este imperativ să răspundem. Evocând fragmentul din Cartea roșie în care Jung ne avertizează că până și pietrele ne vorbesc, Robert Moss ne sfătuiește să umblăm tot timpul cu ochii deschiși prin lume, să observăm fi ecare lucru din jur, pentru că s-ar putea să ni se adreseze direct, iar întrebările pe care lumea ni le pune sunt incomparabil mai interesante și mai importante decât acelea pe care le adresăm noi lumii.

 

În privinţa felului în care ar trebui să ne raportăm la visele noastre, cititorii vor constata că Robert Moss dezvoltă punctul de vedere jungian în esenţa lui. Elementul cel mai important în înţelegerea parcursului nostru oniric este emoţia care însoţește visele și ce resimţim când ieșim din acest univers. Nu trebuie să uităm cât de mult insista Jung asupra afectivităţii visătorului și a trăirilor acestuia, atunci când încercăm să înţelegem ce vrea să ne spună un vis. Nimic nu cântărește mai greu decât emoţia eului oniric și modul în care se simte visătorul atunci când se trezește. Nici aspectul obiectiv sau simbolic al visului nu este ignorat de Robert Moss, de asemenea, refl ecţia asupra temei visului. La acest punct, Moss ne propune ceva foarte interesant: să încercăm să găsim un titlu pentru visul nostru. Îi asigur pe cititori că provocarea nu este nici de departe atât de simplă, cum ar putea să pară la prima vedere, pentru că titlul presupune a exprima clar tema la care se referă visul, or, aceasta înseamnă ca reflecţia visătorului să poată pătrunde în esenţa visului. Aidoma lui Jung, Moss insistă asupra faptului că nu putem livra interpretări ale viselor făcute de alte persoane, chiar dacă avem o experienţă considerabilă. Nimeni nu este mai avizat decât visătorul să se exprime în legătură cu visul și să facă asocierile elementelor onirice cu gânduri, imagini și idei specifi ce. Seria de amplifi cări personale, culturale și arhetipale pe care le face visătorul nu poate fi înlocuită de niciun interpret de vise, oricât de talentat și de califi cat ar fi el, pentru că aceste amplifi cări reconstruiesc contextul absolut personal al fi ecărui vis. Să nu uităm că și arhetipurile se constelează în moduri specifi ce, în raport cu fi ecare visător în parte. Nu aș vrea să ignor un alt pas al metodei pe care ne-o propune Robert Moss, cu atât mai mult cu cât el îl înscrie pe autor și mai mult în direcţia jungiană: este vorba despre sugestia alcătuirii unui dicţionar personal de simboluri onirice. Una dintre autoarele canonice ale fi onului jungian, Marie Louise von Franz, se referă explicit la această chestiune în mai multe cărţi ale ei și ne sfătuiește să realizăm dicţionarul personal de simboluri, iar apoi să încercăm să înţelegem pe baza lui de ce anumite simboluri sunt pozitive în unele vise și negative în altele. Numai astfel ne putem da seama de ce inerţia inconștientului faţă de visător este binevoitoare uneori, dar alteori poate fi ostilă. A realiza un dicţionar personal de simboluri onirice înseamnă a face o anatomie comparată a simbolurilor care ne ajută să ne orientăm în cunoștinţă de cauză spre anumite imagini colective în actul interpretării și să înţelegem ce relevanţă personală au ele. Evident, nu putea Robert Moss să rămână departe de exigenţa jungiană a redactării jurnalului oniric, de nevoia captării fantasmei într-o materie. Dacă acest lucru nu e accesibil fi ecărui visător fi e din cauza vârstei, fi e din cauză că unii oameni se exprimă mai natural într-o altă materie decât scrisul, Moss sugerează desenarea și pictarea fi gurilor inconștientului sau chiar dramatizarea visului. În orice caz, munca de cuprindere a fantasmelor într-o materie este esenţială și în absenţa ei este imposibil să realizăm dicţionarul personal de simboluri. Iată că identifi căm în strategia pe care ne-o propune experimentatul onironaut Robert Moss cele două componente ale travaliului asupra fantasmelor din textele jungiene: înregistrarea lor așa cum se constelează în vis sau viziune, fază în care orice funcţie critică a gândirii este suspendată, și încercarea de a înţelege materialul revărsat din inconștient, după ce el a fost înregistrat în maniera cea mai accesibilă visătorului.

 

De ce atâta atenţie acordată viselor? Cărţile colecţiei Philemon răspund, fi ecare în felul ei și în stilul specifi c autorului, la această întrebare, referindu-se la importanţa viselor în extinderea cercului conștiinţei. Moss, am văzut, intră în aceeași logică. În consens cu punctul de vedere jungian, care susţine că cel mai grav lucru pentru om este să părăsească lumea la fel de inconștient cum a intrat în ea, Robert Moss scrie că moartea nu este o tragedie pentru aceia dintre oameni care și-au găsit adevărata și marea lor poveste. Doar când nu poţi integra viaţa de aici într-o logică sau într-o dramă care o înglobează și o depășește eșuezi în parcursul tău uman. Pentru a evita această tragedie trebuie să primim ajutorul inconștientului și darurile lui – vise, viziuni, presimţiri neobișnuite, idei fulgerătoare, anticipări etc. – și să învăţăm să lucrăm cu ele, să facem din ele surse ale iluminării.

 

Desigur, inconștientul este plin de pericole, în el locuiesc toţi dragonii, ne avertiza Jung, dar tot în el sălășluiesc și marile valori, în el zac și se zbat să iasă la iveală posibilităţile cele mai însemnate ale vieţii noastre. La ele se referă Robert Moss și ne oferă multe sugestii despre felul în care le putem cunoaște și urma. Vorbind, bunăoară, despre energiile adăpostite în inconștient ca despre o sursă de o inestimabilă valoare în urmarea parcursului nostru de viaţă, Robert Moss evocă tiparele arhetipale care orientează mintea, astfel încât ea să se concentreze asupra acelor elemente importante pentru noi. Inconștientul nostru știe deja importanţa acestora și, prin vis, ne pregătește pentru a benefi cia de valorile lor sau pentru a ne proteja de pericolele pe care le reprezintă.

 

Cartea lui Robert Moss transmite un mod în care putem lucra cu emoţiile intens activate de fi ecare dată când se constelează arhetipuri, ne învaţă cum să gestionăm tulburarea sau spaima de a constata că nu putem controla ceea ce se întâmplă în mintea noastră. Jung ne-a prevenit în repetate rânduri că energia inconștientă a arhetipurilor ne poate înspăimânta la început, totuși, scopul ei este să ne ghideze în dezvoltarea noastră psihică, în conformitate cu o înţelepciune străveche cuprinsă în zestrea umanităţii pe care o purtăm cu toţii în noi înșine. La acest nivel acţionează discursul înţelept al lui Robert Moss.

 

Cartea Visul activ pune la dispoziţia cititorului, chiar și a celui mai puţin experimentat, un set de exerciţii pe care acesta le poate încerca pe cont propriu sau în relaţie cu persoane apropiate, care împărtășesc aceeași intenţie de a deveni visători activi. Pentru aceasta, trebuie să ascultăm cu atenţie visul însuși, să-l abordăm cu respectul cuvenit oricărui dar pe care-l primim din lumea divină, să manifestăm curiozitate și să acceptăm paradoxurile și ambiguităţile, și, mai presus de toate, să-l luăm drept ceea ce este. Dacă procedăm așa cum făceau uneori părinţii noștri – încercând să ne îndepărteze de imaginile onirice care ne speriau, spunând despre câte un coșmar care ne bântuia și după trezire, „E doar un vis!” – ratăm întregul proiect pe care ni-l propune pasionatul onironaut Robert Moss. În acord cu Jung, autorul ne propune o reeducare a privirii asupra visului și o altă atitudine faţă de substanţa arhetipală ce se revarsă cu putere din adâncimile psihicului. Conștientizarea – ţelul proiectului lui Robert Moss – prin includerea noilor energii arhetipale poate scădea frica și dă un impuls creșterii și dezvoltării psihice. Întotdeauna coșmarurile indică o sciziune nesănătoasă între conștiinţă și inconștientul colectiv, de aceea, exerciţiile pe care ni le propune Moss ne încurajează să acceptăm până și cele mai înspăimântătoare fi guri onirice ca părţi din Sine, tocmai pentru ca ele, nerămânând independente și necontrolate, să nu mai reprezinte un pericol.

 

Ca educator, cred că propunerea lui Robert Moss de a începe lucrul cu visele încă din perioada copiăriei este extrem de importantă. Ideea de a dramatiza visele copiilor – la vârsta la care ei înșiși nu pot înregistra în scris fantasmele onirice – este pur și simplu salvatoare: autorul găsește în organizarea scenei dramatice calea cea mai potrivită pentru a cuprinde într-o materie acele elemente ale psihicului care au nevoie să fi e integrate în personalitatea conștientă a micului visător și a societăţii lui. Numai astfel copiii pot crește într-un mod stabil, competent, solid, adaptabil, integrând energia tendinţelor inconștiente și toată înţelepciunea ce urcă din străfundurile instinctuale ale psihicului. Nu pot să nu regret distanţa incomensurabilă dintre educaţia din spaţiul nostru cultural și proiectul educativ pe care îl construiește Robert Moss, cu atât mai mult cu cât înţeleg cât este de important să cultivăm încă din primii ani de viaţă disponibilitatea copiilor de a se apropia de propriul inconștient și de a cultiva în treaga viaţă o relaţie bună cu acesta. S-ar evita astfel una dintre disfuncţiile psihice semnifi cative ale zilelor noastre: alienarea de Sine a omului, sentimentul de a fi rupt de Dumnezeu și de a fi abandonat în această lume în care este nevoit să experimenteze propria singurătate la dimensiuni ce devin uneori insuportabile. Visătorul activ este în permanenţă conectat la Sine și își menţine astfel sănătatea și echilibrul psihic. El urmează conștient calea propriei vieţi, soarta lui s-a transformat în destin. Putem spune că acela care visează activ se individuează în mod conștient și în acord cu numina destinului său, într-o manieră profund etică, reușind să provoace la transformare și lumea din care face parte.

Lavinia Bârlogeanu

Studiu introductiv al cărții Visul activ, de Robert Moss

Editura Nemira, 2014



Tags: , , ,


Lasă un comentariu